Scrisoare...Maria Banus

Să taci. Îţi scriu fiindcă-i o noapte limpede ca o frunte de ied,

fiindcă mi-e cerul gurii amar ca pieliţa nucilor noi,

îţi scriu fiindcă suntem atît de uituci amîndoi.

Curînd şi bătaia fumurie a pleoapelor vom uita-o, cred.

Ascultă. Mergeam. Deodată părul ciufulit îmi căzu pe faţă. Ţîşnise vîntul.

Crengile arse de praf se căutau între ele cu foşnet moale.

Era un sălcîm, era şi mare. Ne-am oprit să-mi scutur nisipul strîns în sandale.

Atîta tot. Încheieturile tale îmi erau mai dragi decît cerul şi decît pămîntul.